Ziua in care Venus din Mila a murit de oftica.
Toată lumea știe deja cât de mult îmi place să fiu teatrală, așa că nimeni nu poate spune despre mine că nu mă potrivesc perfect la un festival de teatru. Uneori am impresia că aș fi îndreptățită să îi învăț eu pe actori ce înseamnă drama adevărată.
De asemenea, toată lumea știe cât de mult îmi place comicul și cât de mare accent pun pe situațiile amuzante. La fel cum a pus și destinul în ceea ce mă privește, dar asta e altă poveste. Povestea de astăzi este depre experiența mea la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, ediția 2018.
Primesc vizite da’ mai bine nu veniti.
Am început prin a vă reaminti despre propria-mi teatralitate și postura comică, pentru că aceste două ingrediente m-au împins să îmi aleg titulatura supremă de Forjor de Zâmbete în campul de munca al Fabricii de Cultură organizate de UniCredit Bank în cadrul festivalului. La urma urmei, nimic nu e mai important decât să zâmbești și să produci zâmbete.
Și legată de zâmbete constante a fost toată prezența mea în cadrul festivalului. Pentru început am zâmbit când am revăzut Sibiul. Unul dintre cele mai aranjate și curate orașe din România. Dacă ar fi să îmi imaginez Sibiul ca pe un personaj, ar fi, cel mai probabil, o doamnă de familie bună, undeva înspre patruzeci de ani care își ia ceaiul în grădină, singură, dar îmbrăcată ca și cum ar primi musafiri.
Cu Telica, la Faust.
Am vicii.
Apoi am zâmbit, fac o paranteză, aș putea spune că am rânjit tâmp de plăcere timp de o oră și ceva, dar nu se cade, la “Sânge și lumină”. “Sânge și lumină” este un spectacol al unei companii de dans din Spania care ne-a arătat prin mișcări fluente și pasionale istoria flamenco-ului. Era atât de multă dragoste și pasiune pe scena aia, că îți venea să dansezi pe scaun. Dar nici asta nu se cade.
Apoi am zâmbit amar, recunosc. Nu îmi place să zâmbesc amar, dar uneori trebuie să face și asta, pentru a menține un echilibru emoțional. Știu eu de la Tetahealig. Am văzut “Ravel – Bolero: Cântecul dansului” o piesă cântată, dansată și vorbită din Africa de Sud. La intrarea în teatru era o mare de oameni care sperau să găsească un bilet. În timpul spectacolului am înțeles de ce. Demult n-am mai văzut un spectacol cu atâta emoție. Și spun asta în contextul în care n-am înțeles o iotă din ce spuneau sau cântau oamenii ăia pe scenă, dar îți puteai da seama câtă pasiune, efort fizic și vocal puneau oamenii ăia în ceea ce făceau, astfel încât să îți transmită, într-o limbă total necunoscută, ce înseamnă suferința, moartea și frica.
Fiecare cu poseta dupa posibilitati. Ambele sunt ale mele.
E usor sa fii sefa de sala cand e sala goala.
Morticia vrea sa fie Z-eta.
Pe final, ca să fie treaba treabă, am zâmbit alături de diavol. Am revăzut “Faust” a treia oară și ce pot eu să vă spun din postura mea de neavenită, știu, o să râdeți: Nici la circ nu am vzăut asemenea desfășurare de forțe. Lăsând la o parte tema piesei și jocul impresionant al Ofeliei Popii, “Faust” nu e teatru, ci e un show care te înghite. Știu că, probabil, nu sunt prima care spune asta, dar am plecat năucă de acolo.
Bref, mă bucur că am zâmbit în mai multe feluri diferite și sper să rămân forjor de zâmbete până la ediția de anul viitor a festivalului. Trăiască drama!
Atu Body Couture white dress – TGH black dress
All photos from the Ravel play by Sebastian Marcovici – Photos from the street spectacle by Cristi Cojocaru
Vaaaai, cum e rochia neagraaaa! Am murit <3
Poza la pacanele e preferata mea. Mi-ai amintit de toate ‘fantomele’ anilor ’90. Sibiul e minunat si voi la fel.
Am fost anul trecut la Sibiu si a fost splendid. Anul asta n-am reusit sa ajung ca sunt cu sarcina acasa. Multumesc pentru imaginile astea speciale! Te imbratisez, Ana.
Ce frumoasa e titulatura asta de Forjor de Zambete! Ti se potriveste de minune <3
The Queen of all Dramas
Love you 4ever! :*
Iubesc Sibiul si tot ce fac oamenii aia acolo. Cel mai frumos loc!
Your style is everything <3
Wow… ce aparitie… te urmaresc mult!!!
Nu stiu unde l-ai gasit pe baiatul asta, dar are ceva macabru in privire. Pare mereu trist… sa nu te superi pe mine, dar asa imi inspira. 🙂
Esti delicoasa! Mor de ras de fieare data cand citesc ceva de al tau!